Miturile autohtone despre management

Citiţi următorul text şi rezolvaţi următoarele exerciţii:

In termenul "mituri" am integrat câteva prejudecăţi sau cutume împământenite în managementul românesc, care atrag după sine comportamente şi care, în timp, şi-au câştigat statutul de mit. Nu este nefirească existenţa lor. Vă veţi întâlni singuri cu mult mai multe exemple decât cele prezentate aici şi veţi descoperi, de asemenea, că termenii folosiţi pentru ilustrarea lor suportă modificări. În esenţă însă, sunt aceleaşi.

(1)"Şeful e şef". Am observat în anii în care am activat mai întâi ca manager, mai apoi ca trainer şi consultant, că la noi, la români, şefia este o virtute. Dacă în alte culturi contează mai mult potrivirea pe care persoana o are cu profesia aleasă, indiferent dacă este o poziţie managerială sau nu, la noi trebuie să-ţi scrie pe ştatul de funcţii şi pe cartea de vizită "manager" sau "director". De multe ori însă, titulatura nu e urmată şi de competenţă.

Datorită creşterii numărului de companii a apărut o nevoie foarte mare de manageri. Pentru că cei buni au deja locuri bine aşezate, nivelul de expertiză profesională cu care devii azi manager în România este extrem de redus. Oameni fără experienţă profesională, fără experienţă de viaţă, fără maturitate emoţională ajung să decidă viitorul altor oameni. Consecinţele sunt lesne de înţeles.

(2)"Ochiul stăpânului îngraşă vaca". Managerii creează o dependenţă foarte mare faţă de prezenţa lor în echipele pe care le coordonează, iar libertăţile de acţiune ale angajaţilor sunt reduse. De multe ori, managerii înţeleg prin management că trebuie să muncească mai mult pentru rezultate mai bune. De aceea, se tem să delege responsabilităţi.

Rolul unui manager este să coordoneze o echipă de specialişti şi nu să muncească mai mult. Mulţi însă nu se pot baza decât pe ceea ce fac ei înşişi. Acesta este un factor limitativ al performanţei de ansamblu, care nu va fi niciodată mai mare decât limitele umane ale managerului.

Aţi auzit vreodată de manageri care se "laudă" că nu şi-au luat concediu de câţiva ani buni? Despre ei este vorba.

(3)"Rezultate rapide, cu orice preţ". Această prejudecată s-a creat după 1990, când în România au început să apară multinaţionalele. "Foamea" românilor după un job bun şi performant, pe deplin justificată după 45 de ani de comunism, i-a determinat pe cei care aveau privilegiul de a muncii într-o multinaţională să suprasolicite efortul personal ca să poată demonstra cât sunt de valoroşi şi, nu în ultimul rând, ca să îşi poată păstra jobul. Astfel, ei au pus aceeaşi presiune şi asupra celor din subordine.

Ştiu companii în care aceste situaţii sunt extrem de actuale. Oamenii pleacă după trei, patru ani obosiţi, stresaţi şi uzaţi. Vin alţii în loc şi ciclul reîncepe. După trei, patru "promoţii" de acest fel, în piaţă începe să circule sfatul: "Nu te duce la compania X". Îmi permit să spun că la noi statul peste program e sport naţional. Nefirescul la scară mare a devenit firesc.

(4)"Nimeni nu-i de neînlocuit". Printre miturile nou asimilate la noi se află şi următoarele: "Dacă vrei să promovezi, asigură-ţi un succesor" şi "Valoarea unui manager este dată de performanţa echipei pe care o conduce în absenţa lui." În momentul în care Jack Welch (CEO General Electric) s-a pensionat, a avut în prima linie patru posibili succesori. Nu a fost o problemă pentru GE să-l aleagă pe unul dintre aceştia. La cealaltă extremă am urmărit cu interes ce s-a întâmplat când preşedintele (mondial) de la Citi Bank a plecat şi nu s-a găsit nici un angajat care să-l succeadă.

(5)"Managementul ciupercii". Aş încheia făcând o comparaţie cinică între modul în care poţi creşte ciuperci şi modul în care un manager formează sau creşte oameni:

Regula 1.

Ţine-le în întuneric (despre ciuperci).

Ţine-i în întuneric (despre oameni).

Regula 2.

Hrăneşte-le cu gunoi (despre ciuperci).

Hrăneşte-i cu gunoi (despre oameni).

Regula 3.

Atunci când cresc, taie-le capul.

Mulţi manageri se tem de oamenii care cresc şi le-ar putea lua locul!

(6)”Corolar”. Nu toate miturile care circulă în management au putere de adevăr universal valabil. Chiar dacă vă hrănesc aspiraţiile şi vă motivează, e de preferat să le priviţi cu discernământ, să le treceţi prin filtrul judecăţii şi experienţei personale. Dacă aţi căzut deja pradă unui mit care nu se verifică, nu uitaţi că este la latitudinea voastră să îl deconstruiţi şi să instauraţi propriile valori.

http://www.cariereonline.ro/articol/mituri-ale-managementului-romanesc

Exerciţii

1. Stabiliţi pe baza informaţiilor din text dacă următoarele informaţii sunt adevărate sau false:

a. Şeful nu e mereu şef

b. Libertăţile de acţiune ale angajaţilor sunt mari.

c. Managerii nu se tem să delege responsabilităţi.

d. Rezultate rapide, dar nu cu orice preţ.

e. Oricine poate fi înlocuit

2. Sintetizaţi cuprinsul textului în max. 15 rânduri.

3. Găsiţi antonimele următoarelor cuvinte

a. virtute ≠
b. determinat ≠
c. privilegiat ≠
d. maturitate ≠
e. firesc ≠

4. Găsiţi titlul potrivit pentru fragmentele de text (2)/(4) şi (6)

5. Comentaţi imaginea următoare:

6. Găsiţi două articole in internet despre management în limba germană şi prezentaţi ideile principale

7. Comentaţi următoarele afirmaţii:

a. Rezultate rapide, cu orice preţ

b. Ochiul stăpânului îngraşă vaca".

c. Şeful e şef

8. Care sunt asemănările dintre un manager român şi cel din cultura din care proveniţi?

9. Găsiţi sinonime pentru următoarele cuvinte:

SUCCESÓR = 

EXTRÉM = 

AGERÍME = 

10. Care sunt miturile româneşti pozitive despre managerii din România?