Şi managerii sunt oameni

Citiţi textul şi rezolvaţi următoarele exerciţii

Adrian Stanciu, Managing Partner, Human Synergistics Romania

Ştiinţa managementului studiază practica managerială cu metode ştiinţifice, cu fundament, cu statistică, cu sociologie. De aici derivă care practici sunt bune şi au succes şi care practici nu sunt bune şi nu au succes. În management nu există un determinism absolut: dacă faci aşa, iese aşa...

 

(1)"Emoţiile în organizaţie sunt ceva negativ". Managerii sunt, la rândul lor, fiinţe emoţionale. După mine, oamenii trebuie să conştientizeze acest lucru şi să îl accepte, fără a-i permite emoţiei să producă evenimente negative în organizaţie. Afirmaţia "acum discutăm, haideţi să lăsăm emoţiile deoparte" e imposibilă. Nimeni nu poate să facă asta. Emoţiile sunt fundamental bune. Ba chiar se situează deasupra noţiunii de bine şi de rău. Raţiunea şi emoţiile funcţionează împreună şi este absurd să le scoatem din ecuaţie pe acestea din urmă.

 

(2)"Actul de management este un act raţional". Între axiomele fundamentale ale teoriei economice există una care spune că omul este un animal care îşi urmăreşte în mod raţional propriul interes. Şi că se va duce în acea direcţie către care îl împinge interesul. Afirmaţia este complet falsă. Totul este bazat pe percepţie şi impresie... Oamenii fac foarte multe lucruri împotriva propriului interes, prosteşti. Nici managerul nu face excepţie.

 

(3)"Managerul este emoţional". Are driveri emoţionali, oameni care îi plac şi oameni care nu îi plac, are aspiraţii personale, lucruri care îi convin sau nu. Componenţa raţională a managementului este determinată de relaţia cu shareholderii care cer argumente şi explicaţii.

 

Dar cum faci să aliniezi interesele acţionarilor cu interesele conducerii? Ele sunt fundamental divergente, iar organizaţia funcţionează doar în caz de convergenţă. Nu s-a găsit încă o soluţie bună, viabilă şi care să funcţioneze. Interesele sunt fundamental nealiniate, atât raţional, cât şi emoţional.

 

(4)"Ce nu măsori, nu conduci". Acesta este un mit cu două interpretări: dacă prin conducere înţelegem coerciţie, e adevărat, dacă ne referim la atractivitate, nu e adevărat. Există foarte multe lucruri pe care le poţi conduce prin atracţie, fără să le măsori. Îţi dau un premiu pentru ce ai făcut şi spun asta tuturor. A cerut unuia dintre clienţii mei să îşi premieze purtătorul de valori al organizaţiei. Au premiat curierul firmei. Explicaţia: era singura persoană din organizaţie căreia îi păsa de ceilalţi mai mult decât de sine însuşi. Exemplele şi poveştile sunt bune, pentru că leadershipul face apel la sufletul nostru de copil.

 

(5)"Ierarhia nu e bună". Conform profesorului Elliott Jacques, autorul arhicunoscutei lucrări "Requisite Organization", toate formele de organizare, animală sau umană, din zorii vieţii pe pământ până acum 50 de ani, au fost ierarhice. Brusc, acum 50 de ani ne-am dat seama că ierarhia nu e bună. Lumea este ierarhică, atunci de ce nu e bună ierarhia în organizaţie? Datorită felului în care se comportă şeful. Ierarhia creează un mediu în care se poate face abuz de putere. De obicei, superiorii se duc peste nivelurile inferioare, încearcă să le facă treaba, nu reuşesc, o fac prost, deranjează... Pentru a descuraja astfel de practici, Elliott Jacques a propus o metodă: organizaţia nu trebuie să permită accesul nivelurilor ierarhice superioare în treaba nivelurilor ierarhice inferioare.

 

(6)"Banii nu sunt un motivator în sine". Banii sunt o monedă de schimb, între ce sunt şi ce vreau să fiu. Motivaţia ţine de resorturile intime ale personalităţii. Singurele lucruri care mă motivează sunt cele care mi se adresează personal; acestea mă mişcă.

 

Trebuie făcută distincţie între satisfacţie, care ţine de natura mulţumirii, fiind pasivă, şi motivaţie, care ţine de natura acţiunii. Mă mişcă motivaţia pentru că se referă la acţiune, nu la starea de bine. Standardele nu sunt motivatoare, nu mă mişcă, oricâte mi-ai da. Ca să fac ceva, trebuie să mă împingi, să mă atragi, să mă mişti. Industria cu cele mai mari lefuri e industria cu cea mai mică satisfacţie a muncii: băncile.

Exerciţii

1. Care consideraţi că sunt ideile principale ale acestui text?

2. Sintetizaţi cuprinsul textului în max. 15 rânduri.

3. Cum se defineşte managerul în cultura germană şi în cea română?

4. Găsiţi sinonimele următoarelor cuvinte:

a. ARGUMÉNT = 

b. MOTIVÁRE = 

c. ORGANIZÁȚIE = 

d. ABSÚRD =

e. ABÚZ = 

5. Ce impresie vă fac cei doi manageri? Cu care dintre ce doi aţi dori sa lucraţi?

6. Stabiliţi pe baza informaţiilor din text dacă următoarele informaţii sunt adevărate sau false

  1. Emoţiile în organizaţie sunt ceva pozitiv.
  2. Banii sunt un motivator în sine". 
  3. Ce nu măsori, nu conduci.
  4. Actul de management este un act iraţional.
  5. Ierarhia nu e foarte bună.

7. Care este cuvântul cheie pentru paragrafele (3)/(5) şi (7)?

8. Găsiţi antonime pentru următoarele cuvinte:

  • fals ≠ adevărat
  • afirmație ≠ negație
  • succes ≠ eșec, înfrângere, insucces, nereușită, ratare
  • prospectiv ≠ retrospectiv 
  • convergent ≠ divergent

9. Completaţi forma corectă a verbelor

  1. Datorită felului în care se comportă şeful. Ierarhia (a creea) un mediu în care se poate face abuz de putere. 
  2. De obicei, superiorii (a se duce) peste nivelurile inferioare, încearcă să le facă treaba, nu reuşesc, o (a face) prost, (a deranja)... 
  3. Pentru a descuraja astfel de practici Elliott Jacques (a propune) o metodă: organizaţia nu trebuie (a permite) accesul nivelurilor ierarhice superioare în treaba nivelurilor ierarhice inferioare. 

10. Comentaţi imaginea următoare. Ce fel de manager vă sugerează bărbatul din imagine?