Date despre România

Geografie, Istorie, Economie, Personalităţi

9. Citiţi textul „Bucureşti, Micul Paris din est”

În Octombrie 1878 – Armata Română, victorioasă în războiul împotriva turcilor, intră triumfător în Bucureşti. În cinstea ostaşilor care au luptat în războiul de independenţă sunt redenumite vechile "poduri ": Podul de Pământ devine Calea Plevnei, Podul Calicilor devine Calea Rahovei, Podul Tîrgoviştei devine Calea Griviţei, uliţa Herăstrăului devine Calea Dorobanţilor, Podul Mogoşoaiei devine Calea Victoriei, Capul Podului Mogoşoaiei devine Piaţa Victoriei, iar splaiul Dâmboviţei devine splaiul Independenţii . Podul de Afară este denumit Calea Moşilor, Podul Beilicului devine Calea Şerban Vodă. O imagine a unui Bucureşti romantic, demult apus

Ultimele decenii ale veacului al XIXlea şi începutul sec. al XX completeaza zestrea urbanistică a Bucureştiului cu alte clădiri monumentale datorate unor arhitecţi străini sau puţinilor arhitecţi români instruiţi în şcolile din străinătate, în special Franţa.

Bucureştiul devine un important centru economic; sunt înfiinţate noi bănci, sunt construite importante palate publice. Calea Victoriei, în zona centrului istoric al capitalei dominat de bisericile şi hanurile specifice evului mediu au suferit transformări care nu mai amintesc de acea perioadă, şi anume au apărut construcţii impunătoare cum ar fi clădirea CEC (arhitectul elveţian Paul Gottereau), societatea Agricola, hotel de France, Poşta Centrală.

" Bucureştii sunt o creaţie a naţiunii noastre, sunt originalitatea noastră, sunt tot ce am fost în stare să facem...Bucureşti-ul a ajuns, ca prin proprie vitalitate, să se impună ca o Capitală unică asupra căreia s'a revărsat grija atentă a unor mari oameni pe care însă nu i-am înţeles deplin pentru a li se arăta recunoştinţa cuvenită... " N. Iorga - "Istoria Bucureştilor" 1939

Clădiri în stilul arhitectural al renaşterii italiene existau deja din secolul al XVII-lea; la mijlocul secolului al XIX-lea începe să predomine stilul arhitectural specific renaşterii franceze; spre sfârşitul secolului al XIX-lea sînt deja construite, nu numai în Bucureşti ci în toate oraşele ţării, principale clădiri, graţioase, rafinate, în stilul arhitectural al renaşterii franceze sau italiene. Prezenţa clădirilor de inspiraţie franceză precum şi a atmosferei din cafenelele, ca şi viaţa literar-artistică, îi dau o tentă specifică Bucureştiului începutului de veac XX fiind numit "Micul Paris".

Vom remarca astfel superbe case sau, mai bine zis, curţi cu case, palate, cafenele şi restaurante, cu decoraţiile lor de o rafinată eleganţă specifice sfârşitului secolului al XIX-lea, în stilul arhitectonic al renaşterii franceze precum şi neoclasic. Toate au fost realizate după planurile arhitecţilor francezi sau români formaţi la şcoala de arhitectura franceză şi construite de echipe de constructori italieni, utilizînd renumita cărămida "subţire italiană". Cele mai multe sunt decorate cu frontoane şi arcade, cu încadramente de ghirlande de flori la ferestre, cu splendide medalioane, cu mansarda înalta cu mici ferestruici rotunde şi acoperişuri placate cu solzi de metal şi uneori cu superbele cupole rotunde sau trapezoidale, clădiri asemănătoare celor aparţinând burgheziei franceze.

O altă categorie de imobile poartă amprenta stilului arhitectonic al renaşterii italiene din care se disting 2 categorii: clădiri de înălţime mică, cu decoraţii simple însă de o supleţe rafinată; clădiri în stil brâncovenesc, cu arcade susţinute de coloane îmbogăţite cu motive ornamentale florale, de inspiraţie folclorică românească, cu balcon sub forma de foişor şi cu binecunoscutele şi splendidele acoperişuri de ţiglă roşie, clădiri în stil arhitectonic neoromânesc. Toate de o rafinată eleganţă.

O plimbare în timp, pe străzile şi bulevardele acestui frumos oraş al sfârşitului secolului XIX, pe sub bolţile coroanele arborilor ce le străjuiesc, bolţi umbroase atât de plăcute în arşiţa verii, ne va conduce într-un oraş care astăzi nu mai este şi care îşi merită pe deplin renumele.

Vom remarca pieţe de inspiraţie franceză în care străzile pornesc radial sau vom pătrunde pe străzi inundate de verdeaţă.

Vom admira monumentele care fac să renască atmosfera secolului trecut. Vom remarca schimbările aduse de timp şi de evoluţie ...

În 1882 – Este instalat sistemul de iluminare electrică, prima oară la Palatul Regal, apoi la Teatrul Naţional şi în grădina publică Cişmigiu.

În 1896 – O linie de tramvai electrică este inaugurată de la Obor la bulevardul Cotroceni. Este deschis primul cinema.